Petreceri, excursie la munte, coborâre în rapel, traininguri fără număr. Astea-s la îndemâna tuturor şi singurul scop e de liniştire a conştiinţei: “uite ce multe fac pentru angajaţi!”. Te-ai întrebat vreodată dacă oamenii chiar vor să meargă la petreceri, au chef de excursia ta în creierii munţilor sau vor să stea cu familia, îi interesează măcar un pic trainingul ăla sau îl consideră o inutilitate totală? Mă îndoiesc că-s mulţi care răspund “Da” la întrebarea asta.

Un set de întrebări pentru manageri (pe lângă cele de evaluare a locului de muncă) pe care le consider relevante pentru nivelul de motivare:

1. Când omul vine la tine cu o problemă, îl laşi să plece sau dai ochii peste cap şi spui: “mhhh dar nu puteai să spui şi tu din timp?”
2. De Paşti sau Crăciun dai măcar o felicitare şi un accesoriu simbolic sau o abureşti că a plouat pe Lună sau e criză în Uganda?
3. Spui măcar o dată pe săptămână cuiva care şi-a făcut treaba bine: “Bravo!” ?
4. Când intri în birou se face deodată linişte sau toată lumea e relaxată în continuare?
5. Dacă s-a făcut o greşeală încerci să găseşti soluţii sau cauţi până în pânzele albe vinovaţii?
6. Te-ai întrebat vreodată de ce îţi pleacă oamenii din echipă (şi să faci ceva în privinţa asta) sau mergi pe principiul “nimeni nu e de neînlocuit”?

Ce cred oamenii că motivează versus ce motivează de fapt, asta e dihotomia.